Vindecarea începe din interior

Suntem puternic influențați de toate amintirile noastre din trecut, fie că suntem conștienți de ele sau nu și vindecarea începe întotdeauna din interior. Experiențele dureroase, derivate din traume sau neglijență, construiesc amintirile ascunse în primii noștri ani de viață. Ca și copii nu le putem înțelege pentru că nu avem încă creierul complet dezvoltat, nu s-a format simțul de sine și cel temporal. Atunci când apare o situație în care o amintire ascunsă iese la suprafață, creierul nu știe că această amintire vine din trecut și reintră în același tipar format în mod inconștient în trecut. Când ne amintim mai multe experiențe negative decât pozitive înseamnă că nu le-am înțeles și nu le-am acceptat. Amintirile neprocesate revin pentru a fi soluționate.

Așa s-a întâmplat și în cazul Elisei, care a venit la ședințe individuale pentru că nu înțelegea ce o determina să își saboteze relațiile cu bărbații.

*******

– Am fost întotdeauna curtată de bărbați, îmi place acest lucru și cu cei pe care îi plac mă „cuplez” foarte repede…chiar prea repede. Apoi, la scurt timp, „le dau papucii”. Până la relația pe care o am acum, nu m-a deranjat acest lucru. Sunt cu un tip de câteva luni și pot spune că este o performanță pentru mine. Ce mă deranjează este că mă lupt din ce în ce mai des cu tendința de a face lucruri care să îl supere și astfel să mă părăsească. Parcă sunt într-o buclă temporală asupra căreia nu am control.

– Elisa spune-mi, te rog, care a fost modelul de relație pe care l-ai văzut la mama și tatăl tău.

– Mama a decedat când aveam 2 ani într-un accident…eram toți trei în mășînă, tată conducea, mama era lângă el și eu în spate. Îmi amintesc clar că se certau… și apoi m-am trezit la spital. Am aflat apoi că a apărut brusc în fața noastră o altă mășînă și tata nu a avut cum să evite coliziunea.  Mama s-a dus în ceruri și tata s-a refăcut într-un interval de câteva luni. În toată această perioadă am locuit cu familia mătușii mele, sora mamei. Mătușa plângea des și în discuțiile pe care le avea cu soțul ei îl acuza pe tată că „a omorât-o pe mama”. 

Și-a șters lacrimile de pe obraz, a luat o gură de aer și a continuat.

– Deși nu se refăcuse total, tata m-a luat acasă imediat ce a ieșit din spital. Pe parcurs, de fiecare dată când se mai interna în spital mă lăsa la mătușa mea. Nu mă simțeam deloc confortabil acolo. Îmi doream să se facă bine tata și să petrec mai mult timp cu el…și se pare că îngerii mi-au îndeplinit dorința. L-am adorat pe tata, s-a purtat cu mine excelent, mi-a oferit multă dragoste și afecțiune.

Elisa s-a oprit și a rămas pe gânduri. La un moment dat a început să zâmbească și și-a reluat povestirea.

– Îmi amintesc că la un moment dat l-am rugat să-mi promită că nu mă va părăși așa cum a făcut-o mama. Și el mi-a promis că o să moară doar când o să fie foarte bătrân…și nu s-a ținut de cuvânt.

Ajunsă cu povestirea aici, pe Elisa a bufnit-o plânsul. Am lăsat-o să elibereze toate emoțiile negative care ieșiseră la suprafață și am întrebat-o:

– Ești încă supărată pe el că nu s-a ținut de cuvânt?

S-a gândit puțîn și a răspuns:

– Este prima dată când îmi amintesc de această promisiune; probabil că în sufletul meu nu sunt încă împăcată cu moartea lui. Muncea foarte mult ca să mă poată crește așa cum își dorea. Pe lângă serviciu mai lucra și de acasă…până într-o noapte, când a căzut din picioare de oboseală și s-a lovit la cap de colțul caloriferului. Aveam 11 ani și toți cei pe care i-am iubit m-au părăsit. 

– Elisa, din ceea ce mi-ai spus mai devreme, am reținut că în viața ta era prezentă și mătușa ta. Pe ea nu ai iubit-o? Sau te-a părăsit și ea?

– Mătușa mea m-a crescut după moartea tatei. Ea mă iubea și îmi arăta acest lucru, în schimb eu nu am putut să o mai iubesc.

*******

Discuția a continuat și am înțeles că Elisa își creease mai multe convingeri limitative printre care și cea pe care o poți remarca și tu mai sus:

„toți cei pe care i-am iubit m-au părăsit„.

Aceste convingeri o determinau să fie superficială în relații, să își pună măști astfel încât să nu permită sentimentului de iubire să apară. Astfel le putea „da papucii” ușor, așa cum a spus chiar ea în conversația noastră. În cazul relației în care era acum, făcea lucruri care să îl supere pe partener și să o părăsească el, tot pentru a-și confirmă convingerea din subconștient.

Am lucrat pe schimbarea convingerilor limitative, pe iertarea părinților, pe iertarea de sine, și relația Elisei cu partenerul ei s-a îmbunătățit vizibil. Zilele trecute am primit un mail de la ea, și i-am cerut permisiunea să împărtășesc pe blog povestea ei.

„Dragă Marcela, îți mulțumesc din tot sufletul meu pentru răbdarea și dedicarea cu care ai lucrat cu mine. Acum simt că trăiesc cu adevărat. Iubesc și sunt iubită, și prietenul meu m-a cerut în căsătorie. Am spus DA cu toată iubirea și ne dorim să avem copii pe care să-i creștem sănătoși emoțional. Nu îmi găsesc cuvintele care să exprime recunoștința pe care ți-o port. Cu drag, Elișa”

Poate și tu treci prin situații neplăcute care ai observat că se repetă. Acest lucru se poate datora unor convingeri pe care nu le-ai descoperit încă. Dacă îți doreșți să devii cea mai bună varianta a ta și să trăieșți așa cum îți doreșți, ia-ți timp cu tine și „sapă adânc”, cu răbdare și blândețe, în interiorul tău. Cu siguranță vei descoperi acele convingeri care te sabotează. Formulează-ți cu atenție noile convingeri pe care dorești să le implementezi în locul celor vechi. În acest sens te poate ajuta tehnica cognitivă și meditația tipar pentru schimbarea convingerilor limitative, despre care poți citi detalii AICI. De asemenea, fă o lista cu persoanele care îți tot apar în minte și practică iertarea așa cum am scris AICI.

Dacă simți că ai nevoie de cineva care să te ghideze în tot acest proces, poți să-ți programezi   ședință individuală (găsești toate detaliile aici) .

Oricare ar fi decizia ta, îți reamintesc că vindecarea începe din interior. Lumea exterioară reflectă lumea interioară și dacă nu transformi ceea ce este în sufletul tău, vei continua să atragi evenimente similare. Dacă atunci când apar experiențe neplăcute arăți cu degetul spre ceilalți, amintește-ți că trei degete sunt îndreptate spre tine. 

Soluțiile sunt întotdeauna în interiorul tău. Vestea bună este că în fiecare moment ai puterea de a alege . Vestea mai puțîn bună este că lecțiile neînvățate vin în experiențe din ce in ce mai dureroase. Îți reamintesc că

„Sufletul știe întotdeauna ce să facă

pentru a se vindeca pe sine însuși.

Marea provocare este să amuțești mintea.” 

Chanakya.

Vindecă-ți sufletul de temeri, regăsește-ți puterea interioară și astfel vei putea construi relații autentice cu ceilalți.

 

Cu drag,

Marcela

 

Te invit să scrii părerea ta la comentarii și să distribui articolul și prietenilor tăi dacă crezi că le este de ajutor.