Cum depășești stările provocate de teama de a nu greși

Nicoleta a venit la ședințe individuale pentru că „simte că se blochează”  când are de luat o decizie.

Nu este vorba doar despre deciziile majore ci și de deciziile de zi cu zi. Și când se gândește ce să facă de mâncare pentru familia ei, o apucă o stare de agitație, i se strânge inima și uneori chiar vede „negru în fața ochilor”, cum spune ea.

Am explorat împreună care este cauza acestui blocaj și am descoperit că este vorba despre teama de a nu greși și de a nu îi supăra pe ceilalți. Nicoleta percepe de fapt greșelile ca pe un adevărat dezastru, nu ca pe niște experiențe din care are de învățat. Și asta se întâmplă pentru că în copilărie i s-a spus de multe ori că „nu are voie să greșească”, ba mai mult…a fost pedepsită chiar cu bătaie atunci când nu obținea rezultatele pe care și le doreau părinții ei.

*******

logo

– Îmi aduc aminte că aveam vreo 6 ani și părințîi mei au plecat la o petrecere și m-au lăsat să am grijă câteva ore de fratele meu mai mic de 4 ani. Pentru că îi plăcea foarte mult să coloreze am început să desenez doar conturul unor obiecte și ii dădeam lui să le termine.

Ne-am jucat frumos până când s-a supărat din senin și a început să plângă și să se mânjească cu acuarelele pe hăinuțe și pe față. Am făcut tot ceea ce văzusem că face și mama când avea astfel de toane. L-am luat în brațe, l-am pupat, însă el o vroia doar pe mama. Noroc că părinții s-au întors destul de repede și au reușit în cele din urmă să-l împace.

Pentru mine însă a urmat o adevărată ceartă pentru că „nu am fost în stare să mă joc cu el și am greșit eu cu ceva dacă a început să plângă”

Citește tot articolul

Ce se ascunde în spatele lacrimilor de bucurie

Știm cu toțîi că lacrimile apar atunci când dăm de un necaz sau când trăim o bucurie foarte mare. Darwin spunea că sunt provocate de compresiunea glandelor lacrimale sub efectul contracției involuntare a mușchilor orbiculari. Aceștia se contractă pentru a proteja vasele sanguine din „albul ochilor” de creșterea bruscă a tensiunilor arteriale, cum se întâmplă când tușim sau când resimțim o emoție foarte puternică precum tristețea, furia sau bucuria. În anumite situații lacrimile reprezintă o activare a unui mecanism reflex, menit să ne protejeze ochii de o prea mare tensiune.

Lacrimile nu sunt doar o reacție fiziologică, ele au și o funcție de comunicare, semnalându- le celorlalți că ești nefericit/ă și că ai nevoie de ajutor.

Ele reprezintă un „semnal” înnăscut, la fel ca surâsul sau încruntatul sprâncenelor, destinat să atragă ajutorul și compasiunea. Suntem foarte diferiți în ceea ce privește plânsul: unele persoane nu plâng practic niciodată, în timp ce pentru alții este suficient să privească o scenă la televizor și ochii li se umplu de lacrimi.

Bucuria este o emoție capitală și totuși s-au efectuat de șaptesprezece ori mai multe investigații psihologice asupra tristeții, fricii, furiei, geloziei și a altor emoții negative decât asupra bucuriei și emoțiilor pozitive.

Pun deseori clienților care vin la ședințe individuale întrebarea „care este cea mai mare bucurie de care îți amintești acum?” și răspunsul se lasă așteptat destul de mult, pe când atunci când ii întreb „care este cea mai mare supărare de care îți amintești ?” răspunsul vine repede. De multe ori în timp ce îmi povestesc despre un eveniment care le-a adus bucurie, apar lacrimi în colțul ochilor.

Citește tot articolul

Cum să-ți primești emoțiile ca pe niște prieteni vechi

In articolul anterior ( Acceptă ceea ce simți și transformă-ți emoțiile)  am scris că în loc să-ți negi emoțiile, să le minimalizezi importanța sau să te raportezi negativ la sursa lor, fă tot posibilul să le primești ca pe niște prieteni vechi. Și am primit de la mai multe persoane întrebarea: Cum să fac? De aceea o să împărtășesc cu tine o metodă pe care am testat-o personal cât și cu persoanele cu care lucrez în ședințe individuale.

Făcând acest exercițiu îți vei întâmpina trăirile afective cu bunăvoință, adică le inviți să între, le poftești să se așeze și să stea cu tine o vreme așa cum întâmpini un vechi prieten.

 

Astfel ajungi să le cunoști mai bine și să accepți că fac parte din tine.

Le poți permite să între, le poți atinge, le poți lăsa să plece. Înțelepciunea exercițiului constă în a le accepta, nu în a acționa în virtutea lor.

Citește tot articolul

Acceptă ceea ce simți și transformă-ți emoțiile

Prea des surprindem în dialogul nostru interior expresii de genul:

degeaba„N-ar trebui sa fiu furioasă.”

„Doar fraierii se sperie.”

„Uită și mergi mai departe.”

„Poate dacă-mi găsesc ceva de făcut, o să-mi treacă.”

Aceste gânduri nu fac decât să-ți cenzureze reacțiile și să mascheze adevăratele trăiri afective și astfel emoțiile tale sunt prinse în capcană. Ele „fierb” înăbușit în interiorul tău și apar sub formă de dureri de cap provocate de resentimente sau a nopților nedormite în care te critici.

Poate nu vrei să accepți că sunt momente în care simți ură, că sunt momente în care ești capabilă de răutate, așa că cel mai comod este să exilezi aceste simțăminte în colțurile întunecate ale minții, astfel încât să nu le examinezi niciodată în lumina conștiintei.

Citește tot articolul