Maria a venit la ședințe individuale pentru că atitudinea soțului ei a început „s-o calce pe nervi” și chiar să o sperie. A făcut tot posibilul să restabilească armonia în familie și totuși nu a reușit. Soțul ei găsește o groază de motive de nemulțumire și se plânge tot timpul.
Văicăreala lui continuă o face pe Maria să nu mai suporte să petreacă timp cu el.
Am întrebat-o dacă consideră că această relație a devenit toxică pentru ea și mi-a răspuns că nu a făcut încă o evaluare și a continuat să îmi povestească despre soțul ei.
În acel moment mi-a fost clar că intenția ei inconștientă este să îl schimbe pe soțul ei, nu să își schimbe atitudinea ei. Răspundea scurt și absent la orice întrebare îi puneam și își continua povestea.
Adunase multe în sufletul ei și simțea să se descarce. Pe măsură ce vorbea se lumina la față. Când s-a liniștit am întrebat-o:
– Maria, soțul tău a avut acest comportament de când v-ați cunoscut sau s-a instalat pe parcurs?
– Era o cu totul altă persoană când ne-am cunoscut și după ce ne-am căsătorit. Dacă stau bine să mă gândesc a început „să se vaicareasca” după nașterea fetiței noastre. Este adevărat că toată atenția și afecțiunea mea s-au dus către copil și pe el l-am cam neglijat.
