Mail
Acum 17 ani, mai precis în 1999, în timp ce mâncam un măr am simțit deodată că mi se clatină un dinte din față. Am înmărmurit efectiv…conștientizam că ceva nu e în regulă și în același timp nu vroiam să accept. Cu toată teama care mă cuprinsese, am găsit curajul să-mi duc mâna la dinte și să verific ce se întâmplă. Confirmarea a ceea ce am simțit a fost începutul unor experiențe pe care la vremea aceea le-am considerat nedrepte. Așa cum ai aflat în articolul Un punct de cotitură ( pe care îl poți citi AICI), în acea perioada dezvoltam împreună cu soțul meu afacerea noastră de comerț engros și eram „prinsă cu totul” de ceea ce făceam. Nu începusem încă dezvoltarea personală și era normal ca orice schimbare a realității să o consider un factor perturbator.
Am mers la cel mai renumit stomatolog din Galați la acea vreme și verdictul nu a fost deloc plăcut urechilor mele. Din diverse cauze, masa osoasă din gingii se subțiase foarte mult și dinții nu mai aveau sprijin. Soluția oferită de dumnealui: proteză mobilă (în 2001 nu se făcea încă în România sinus lifting). Bineînțeles că nu am acceptat că e singura soluție și au urmat mai multe drumuri la București la stomatologi renumiți. Din păcate pentru mine, toți au dat din umeri și mi-au oferit aceiași soluție. Îți dai seama în ce situație eram: aveam 35 ani, financiar îmi permiteam orice soluție și această soluție nu apărea. Nu puteam să concep că voi purta proteză mobilă la 35 ani…de aceea m-am întors în Galați și mi-am văzut de treaba mea, urmând să iau o decizie la următoarea durere de dinți care a venit în scurt timp.
Îmi amintesc acele momente foarte clar. Era într-o sâmbătă dimineața și lucram împreună cu echipa la verificarea stocurilor de sfârșit de lună, când mi s-a făcut poftă de un măr. Am luat mărul, am mușcat și dintîi au început să se clatine și să mă doară. Am lăsat deoparte toate activitățile și am plecat la o clinică stomatologică privată la care nu fusesem până atunci. Medicul care asigura urgențele m-a invitat repede în cabinet și uitându-se la dintîi mei a schițat pe față o grimasă. Mi-a dat aceleași explicații ca și medicii dinainte și deja mă resemnasem așteptând să-mi dea și aceiași soluție. Mare mi-a fost mirarea când mi-a spus:
„ar fi două soluții: cea mai simplă proteza mobilă, pe care bănuiesc că nu o acceptați la vârsta dumneavoastră și cea mai de durată la care nici nu vă pot garanta cu siguranță că veți obține rezultate și care constă într-un tratament special pentru întărirea rădăcinilor dinților. Dumneavoastră alegeți. „
Îți dai seama că nu am stat pe gânduri; am zis cu Dumnezeu înainte și după 2 ani aveam în gură o lucrare dentară excelentă. Puteam să mănânc orice și puteam să zâmbesc. Despre ce s-a întâmplat în cei 2 ani am să-ți povestesc în alt articol. Cert este că durerea din ziua de sâmbătă a apărut la momentul potrivit ca să găsesc la urgențe cel mai bun medic stomatolog al clinicii respective care se și specializase în străînătate în diverse tehnici necunoscute încă în țară. Ca să îmi întrețin „rădăcinuțele” mergeam la cabinet la fiecare 6 luni pentru control și tratament.
Totul a fost perfect până în ziua în care am telefonat să-mi fac programare și am fost anunțată că medicul care mă trata nu mai lucrează în România. În acel moment, s-a prăbușit cerul peste mine, efectiv totul era negru în jurul meu. Cu ultimile puteri am reușit să cer un număr de telefon și spre surprinderea mea l-am și primit. Am telefonat imediat și pentru că totul era spre binele cel mai înalt, am și stabilit cu medicul o vizită la noul lui cabinet din Chișinău . Cât am locuit în Galați, am tot făcut drumul până la Chișinău că să îmi fac tratamentul de întreținere.
Când m-am mutat în București, pentru că mă simțeam foarte bine, „am sărit” peste vizitele din acel an de la stomatolog și a venit ziua în care dinții au tras semnalul de alarmă. Într-o dimineață m-am trezit cu o durere puternică pe care nu am reușit s-o domolesc până la prânz, așa că am pus mâna pe telefon și l-am sunat pe medic. Bineînțeles că la început „m-a dojenit”… și apoi mi-a oferit o soluție care s-a mulat perfect pe situația mea de atunci. M-a trimis la cabinetul din București a unei foste studente de-a dumnealui care și lucrase din anul 3 de facultate în clinica din Chișinău. Astfel am început să îmi fac tratamentul în București și îi trimiteam pe mail radiografiile ca să poată să vadă ce se întâmplă cu „dințișorii mei”. Toate bune și frumoase, m-am împrietenit cu Snejana, noul meu medic, și mergeam cu tot dragul să îmi fac tratamentul.
În 2015 a venit momentul să înlocuiesc lucrările dentare, așa că am stabilit cu medicul din Chișinău toate detaliile, urmând să ne auzim la telefon cu câteva zile înainte de a mă duce la cabinet. Mi-am lăsat prima săptămână din decembrie liberă, am vorbit la hotel pentru rezervare și am telefonat medicului din Chișinău. Surpriză! Nu mi-a răspuns la telefon toată ziua, deși am sunat din oră în oră și i-am trimis și mesaje. Ca să mă asigur că totul este ok, am sunat la clinică și spre surprinderea mea medicul era la cabinet și acorda consultații.
Cu nivelul de dezvoltare spirituală de acum, am conștientizat imediat că Universul blocase această cale de comunicare pentru că nu era spre binele meu suprem. Fără să îmi dau seama îmi creasem un atașament față de medicul din Chișinău; de altfel și foloseam frecvent în exprimare „medicul meu”, „doar el poate să lucreze la dinții mei”., etc.
Atașamentele nerezolvate te împiedică să evoluezi. Nu există evoluție reală fără eliberarea de atașamente pentru că la vibrația iubirii necondiționate se poate ajunge doar în lipsa atașamentelor. Poți avea absolut orice îți dorești în viață aceasta și este spre binele tău suprem, atâta timp cât în interior nu depinzi de lucrul respectiv. Atașamentele sunt o sursă principală de suferință și pot fi:
- atașamente de bani, bunăstare, destin, putere
- atașamente de aptitudini, intelect, idealuri, ordine
- atașamente de iubirea de oameni și lume
- atașamente de perfecțiune
- atașamente de creație
- atașamente de credință în oameni sau în divinitate
- atașamente de menirea divină
- atașamente de viitor
Dacă îți doreșți să evoluezi, e important să îți iei timp cu tine, să le identifici și să lucrezi cu ele. Sunt mai multe metode de lucru și toate au la bază conștientizarea atașamentului. O poți face luându-ți timp de introspecție sau le poți conștientiza pe măsură ce apar în viața ta situații care îți arată clar că ai atașamente. Odată conștientizat un atașament poți să îl rezolvi astfel:
- accesezi o stare de conștiință extinsă (meditație)
- ceri ca acel atașament să fie dizolvat
- tăi legăturile energetice cu persoanele implicate și cu experiența,
- practici iertarea de sine și iertarea celor implicați
- mulțumești pentru rezolvare
Acești pași i-am aplicat și eu și deodată am avut acces la o altă perspectivă mult mai bună pentru mine pe care o să o împărtășesc cu tine în articolul următor.
Până atunci îți propun să fii prezent/ă, astfel încât să conștientizezi atașamentele și să aplici pașii de mai sus ca să le rezolvi.
Cu drag,
Marcela
Mi-ar plăcea să îmi scrii la comentarii percepția ta despre atașamente și ce metode folosești pentru rezolvarea lor. De asemeni, dacă crezi că articolul poate fi de ajutor prietenilor tăi, te rog să apeși pe butoanele de mai jos și să îl distribui.